neața, bumbule.
am început de acum aproape trei luni abordarea cu maximă aroganță – evident – a lecturilor și studiului pe tema morții. ce se întîmplă după. care-i treaba cu sufletele. chestii de genul. bine, tu acuma știi foarte bine care e treaba, nu ție îți explic de fapt, ci mie. și mă amuz că tocmai eu am dat năvală în acest domeniu. păi mie mi-era frică să mor de … moarte și de tot ce presupune acest fenomen. nu, nu de moartea mea (pentru că, vorba manelei: zi de zi sperați să mor, dar eu sînt nemuritor). de moartea ca fenomen în sine.
există lucruri de care ne ferim instinctiv: boală, suferință, plîns, moarte. ne ferim să vorbim despre ele, să ne gîndim la ele, darămite să le experimentăm. ne înconjurăm de un voal de fericire, bună dispoziție, bună stare. sau măcar încercăm acest lucru. și e clar că nu vrem să suferim. sub nicio formă. de ce să sufăr? de ce eu? ce-am făcut să merit asta ?
mai demult am făcut încercarea de a-l citi pe lazarev, care era foarte vehement – mai ales în primele cărți – în a ne explica despre karma și despre suferință cumva ca necesitate. un fel de suferim, vom suferi și trebuie să suferim, ca să vindecăm ce-am vătămat altă dată. și mi-a stricat tot zenul și, vorba unei tipe, mi-a fost și frică să mai gîndesc vreo cîteva zile după lectură…
unde vreau să ajung? bumbule, parcă te văd, monument al răbdării, așteptînd ca eu să ajung la vreo esență (cu sau fără chint) a discursurilor mele interminabile. 🙂 vreau să ajung la ce am citit aseară: fără să cunoști și să depășești suferința, nu vei putea niciodată să înțelegi cu adevărat cine ești și să mergi mai departe. (m. newton) degeaba cerem doar fericire, împlinire și mulțumire. dacă le-am primi doar pe acestea, ele n-ar mai avea niciun gust. ne-am scălda într-o ciorbiță călduță și leșinată și, în final, am muri de depresie… pentru a le simți, ne trebuie și substanțele de contrast: nefericire, neîmplinire, insatisfacție, obstacole, suferință… nu ca să rămînem în ele. nu. ci să înțelegem cine sîntem de-adevăratelea.
cum zicea buda: dacă într-o viață vei fi rege, trebuie ca în cealaltă să fii cerșetor. doar atunci vei înțelege.
cum e? am început să înțeleg? 😉
