azi se împlinesc 3 luni.
povestea merge mai departe.
altfel.
nu ne vom căsători, nu vom face copii, nu ne vom certa că tu ai chef să bei o bere (a cîta, bumbule, a cîta?), în timp ce eu strig că s-au terminat pamperșii… sau pîinea… nu. asta nu.
e altfel. cu frustrare, cu dor, cu întrebări, cu surîs, cu înțelegere, cu discuții pe care le purtăm noi doi înainte să adorm. aici nu s-a schimbat mult lucrurile: eu vorbesc extrem de mult și tu taci foarte tare :). cu cîte o melodie pe care mi-o trimiți. cu cîte un curcubeu prin intermediul căruia mă asiști la trasa ideală cu motorul.
ce am aflat în răstimpul acestui altfel: te-a IUBIT enorm de mult, tu știi asta și conteaza și nu o să uiți… iar eu știu cît de mult te-a iubit el, pentru că mi-a spus. buna dimineața, Lup Blond, o zi frumoasa! mi-a plăcut atît de mult modul în care mi-a vorbit de tine și zîmbetul și lumina, bucuria de pe fața lui,radia… cred că atunci cînd îmi povestea de tine, de cartea ta (una dintre ele) am văzut prima data pe fața unui bărbat ce înseamnă dragostea pentru o femeie.
ce voi face: mă urc pe motor și plec să scriu povestea. povestea lupului nebun, devenit între timp și pentru veșnicie LUP NEMURITOR.
mi-am băut freshul, (cafea recunosc că nu am mai făcut decît o dată de atunci, atunci cînd ți-am și scris) lumînarea arde liniștit și tocmai ce cîntă la radio o melodie (ce ziceam de melodii): dacă eu te iubesc, n-ai să mori niciodată…
și eu te iubesc, lup nemuritor. cu aceeași dragoste cu care te țineam de mînă, doar că mult mai mare, cît să acopere veșnicia dintre noi.
pe sufletul meu artistul numit viață a bătut cel mai frumos tatuaj: dragostea.