ce afirmam cu aroganță la miezul nopții, pe data de 1.01.2014 (cînd tu îmi spuneai fericit că a trecut anul 2013, care a fost un an rău și vine 2014 care va fi foarte bun, știi tu asta…): în anul 2014 am de gînd să las viața să curgă așa cum va decide ea, să mă arunc în valuri de cîte ori îmi va surîde marea și, în principiu, să salvez lumea.
ce-am făcut în jumătate de an: am lăsat viața să curgă așa cum a vrut ea (nici n-aș fi avut cum să fac altfel). m-am aruncat în valuri(le disperării) și, în principiu, am încercat să salvez lumea, dar am început cu mine.
ce mai adăugam tot pe atunci: viața este extraordinară, cum curge ea picătură cu picătură în jurul nostru și în noi înșine… chiar dacă noi nu observăm mai nimic, chiar dacă noi o amînăm: pleacă de aici, vino la sfîrșitul programului, vino în weekend, vino în concediu, vino cînd cresc copiii mari, vino cînd voi termina de plătit creditele, cînd voi ieși la pensie… atunci voi avea timp de tine…
ce mă bucură: că am observat-o (pe ea, viața) mai mereu și că am avut mai mereu timp de ea.
hai să trăim!