“ce dobîndim în fiecare viață dificilă, dobîndim pentru eternitate”. așa zice newton în destinul sufletelor (pe care am luat-o la recitit, pentru a o aprofunda).
și stau și mă gîndesc ce dobîndesc eu.
păi ce am tot zis? că eu experimentez iubirea în viața asta și am tendința de a fi dependentă în relațiile sentimentale.
și unde se spune că ar fi de dorit să ajungem atunci cînd am pornit să iubim? la corectarea dependenței și la atingerea iubirii necondiționate, desigur. știe toată lumea acum, că lecturile de dezvoltare personală sînt la mare modă.
și mi-am zis: păi de ce să nu ajung acolo? mda, să fim atenți ce ne dorim și să avem curaj, în cazul în care chiar ne dorim anumite lucruri. că ele vin lipa lipa la noi.
blondi, ai acumulat cunoștințe teoretice, ți-ai lărgit orizonturile … livrești, ți-ai imaginat că știi, că ești pregătită. da? bine, hai la examen.
data începutului de examen: 9 aprilie 2014.
observație: examenul e la fel de diferit de teorie cum e o carte polițistă cu o crimă față de crima propriu zisă.
ce am primit din oficiu? timp. timp să rezolv tema mea. într-o lună, într-un an, într-o viață, în mai multe. nu mă grăbește nimeni…
știi, bumbule. stăteam și îmi imaginam o discuție între sufletele noastre, pe vremea cînd eram amîndoi acolo și încă nu coborîserăm aici, la în-trupare. eu îți spuneam despre problema/ tema mea, aceea a dependenței în relațiile sentimentale și a dorinței de a accede la iubire necondiționată. și tu îmi spuneai că, în viața asta, mă vei ajuta. și apoi îmi spuneai și tu de problema/ tema ta: implicarea cu mare greutate în relațiile sentimentale. și eu îți spuneam că, în viața asta, te voi ajuta…
cred că sîntem două suflete de cuvînt, bumbulac mic.
așa că nu-mi rămîne decît să mă uit zîmbind la tine și apoi să mă întorc cu răbdare la subiectul meu de examen.
