meditații despre înțelepciune. cu ocazia intrării lui jupiter în leu. adică:
de ce îmi permit să meditez pe această temă? simplu.
nu vi se pare că există o asemănare izbitoare între pozele de mai sus? 🙂
care e treaba cu înțelepciunea. ne decidem să facem un lucru, pentru că ne gîndim că așa e cel mai bine. pentru noi, desigur.
în momentul în care am demarat acțiunea respectivă există o scală pe care se bifează tot ceea ce ține de noi (determinare, concentrare, implicare, energie proprie, lucuri de genu’ – ați prins ideea). și e bine ca pe această scală să încercăm să atingem maximul. pentru că a atinge maximul aici ține strict de noi.
unde apare înțelepciunea în această poveste? ei, bine, mai există o scală care nu are nimic de-a face cu noi. există chestiuni exterioare, care ne scapă total de sub control (cel puțin în acel moment. căci retroactiv putem întotdeauna găsi o noimă a ceea ce s-a întîmplat) și care pot influența/ schimba rezultatul scontat.
concluzia: este posibil în viață ca, deși am făcut tot ceea ce ținea de noi, rezultatul să fie altul decît cel scontat/ dorit/ așteptat/ meritat (zicem noi)… devenim înțelepți cînd putem să digerăm/ acceptăm acest lucru. și rămînem doar cu mulțumirea/ împlinirea de a fi făcut tot, eliminînd frustrarea pasiențelor care nu ne-au ieșit…
bumbu, devine din ce în ce mai înțeleaptă iubita, nu? 😉