sîntem diferiți tocmai spre binele nostru.
– pentru a evita monotonia
– pentru a ieși din egoismul nostru și a vedea că există și altă abordare
– pentru a exersa toleranța, adică acceptarea în timp și a celorlalte abordări în afară de cele proprii
port zilele acestea un dialog cu o persoană de suflet. dialog în contradictoriu.
eu: te rog ajută-mă și pe mine.
interlocutorul: nu. sună tu.
eu: e mai bine să suni tu. eu nu știu ce să zic.
interlocutorul: descurcă-te singură. ți-am zis că nu vreau să mă mai bag. noapte bună.
eu: noapte bună…
a doua zi nu doar că era dat telefonul (de către interlocutor), dar și acțiunea cu pricina era deja demarată și urma apoi să se finalizeze cu succes.
concluzia: există persoane pentru care un: lasă-mă-n pace, nu vreau să mai aud nimic, înseamnă de fapt: e limpede că voi face tot ce pot să te ajut.
săru mîna. 🙂
Lasa-ma-n pace!
m-am prins eu :))))