26 iulie 2013

sînt foarte bosumflată. așa nu mai merge. nu cu toată nebunia asta nebună și bezmetică, de-i spunem relație. nu mai pot. ajungem la sanatoriu. plecăm la cules de ghebe. nu. nu. nu. 

cam asta gîndesc, în timp ce sînt în camera mea din casa părinților. mama a insistat să o ajut la nu știu ce. nici măcar nu contează. nu mai contează nimic. 

exact în acest moment se aude pe stradă muzica inconfundabilă a goldwingului. nu cred. nu pot să cred. a oprit în fața porții. sună la interfon. 

eu nu cobor de aici. eu m-am săturat. cineva fuge la interfon și mama urcă în camera mea. 

– hai jos, că a venit Giani. 

ești tare, Giani, mă gîndesc eu. ai venit aici, ca să nu pot face scandal, că doar n-o să fac scandal cu toți ai mei de față, nu? 

cobor. de fapt, îmi tîrșîi picioarele. toată lumea e așezată pe fotolii în sufragerie. mie îmi fulgeră privirea în ochii de labardorit. un fel de: ce mai vrei de la mine? că eu nu mai poooot. 

Giani are ochii limpezi. atît de limpezi cum nu i-a avut niciodată. și frumoși. frumoși rău. vine la mine, mă ia de mînă, mă duce în mijlocul sufrageriei, se așază în genunchi (nu știu cum să-l fac să se ridice de acolo) și-mi spune: 

– am luat cea mai importantă hotărîre din viața mea. vrei să fii soția mea? 

în degetele lui tremură un inel de logodnă:

– ți-l ofer din tot sufletul meu, cu toată dragostea mea. 

pentru prima dată în cei 34 de ani sînt cerută de nevastă. de față cu ai mei, cu îngenunchiat, cu inel, cu dragoste. cu dragoste. cu dragoste. abia acum înțeleg rostul pungii de pișcoturi pe care soră-mea o dusese în bucătărie. mă întrebasem cine va consumă juma de kil de pișcoturi. 

îl întreb dacă a înnebunit, în timp ce mă chinui să-l fac să se ridice de pe covorul din sufragerie, să mergem undeva afară. unde să spun ce am de spus. ce am de spus? că eu mă pregăteam de despărțire. că nu se mai poate așa. că… doamne, ce mai voiam să-i spun? nu știu. m-a cerut de nevastă. m-a cerut de nevastă? daaaa…. iupiiiii…. înseamnă că mă iubește și că e la fel de disperat ca și mine. 

într-un final am reușit să-l fac să se ridice de pe covor și mergem afară. 

– bumbule, m-am săturat să fiu singură.

– dar nu vei mai fi singură, iubițica mea.

– bumbule, m-am săturat să alerg după tine.

– dar nu vei mai alerga după mine. dacă vrei, fugim amîndoi. 

– bumbule, știi cît de mult te iubesc? dar nu pot să-ți dau răspunsul acum. zici că sînt anjin-san din shogun cînd se decide să se sinucidă. și este salvat în ultimul moment. așa mă simt. nu poți să-mi faci una ca asta. și, știi, eu mîine plec. la mare.

– plecăm amîndoi, iubițica mea…

și am plecat la mare. 

ochii de labradorit, cu ei am vrut să mă mărit…

(fragment din romanul lupului nemuritor care s-a iubit cu o lupoaică blondă muritoare…)

inel

2 thoughts on “daaaa. vreau!!!”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *