30 martie 2014
sîntem pe motor. eu, pasageră. tu, neînfricat conducător de goldwing. facem o tură pînă la dedulești. să mîncăm , ca tot poporul, un mic. stau relaxată în fotoliul pasagerului de goldwing. și îmi trece brusc prin cap că asta e ziua cea mare. ziua în care îți voi da răspunsul. da, răspunsul la cererea ta de acum mai bine de 8 luni. da, da, acea cerere. e o voce micuță în capul meu care mă întreabă de ce îți voi da răspunsul, cîtă vreme noi oricum nu ne vom căsători. dar nu stau să ascult eu toate vocile ce-mi trec prin cap. că aș ajunge la balamuc, nu de alta și cu diagnostic de se termină în frenie…
drumul pînă la dedulești e scurt și eu sînt din ce în ce mai emoționată. o să-ți dau răspunsul. cum sună cristina glonț?
străin total de ce se petrece în sufletul meu în acest moment, tu oprești motorul.
ne dăm jos și comandăm 4 mici. că-s din-ăia mari. mă amuz, gîndindu-mă că vom serba răspunsul meu cu 2 mici de căciulă și o bere cu lămîie. ne așezăm la o masă. eu mă agit pe scaunul de plastic. tu butonezi nonșalant la mobil. apoi mergi pînă la toaletă. eu am inima în gît. cînd te întorci, te abordez abrupt.
– da, giani.
– ce da, iubita?
– da, giani, vreau să fiu soția ta.
mă uit în ochii tăi cu teamă, speranță, curiozitate, amuzament, dorința de a-ți pătrunde pînă-n străfundurile sufletului. ochii tăi sînt frumoși. dar nu spun nimic. te uiți la mine și mă întrebi:
– și cine te oprește?
– tu. ai fi în stare să nu apari la nuntă…
tu nu mai spui nimic. citesc o fărîmă de amuzament în privirea ta. și atît. e drept că au trecut 8 luni. dar am răspuns. nu au fost 8 luni ușoare. tu nu spui în continuare nimic. sînt prinsă într-un carusel de teamă, responsabilitate, fericire, frică, nedumerire, nebunie, datorie, curiozitate și apoi liniște. pînă să ma zic ceva au apărut cei 4 mici și berea. cu lămîie.
(fragment din romanul cu pricina)
ps. bumbule, ai fi venit la nuntă. așa mi s-a spus.
