în piesa Crize am o scenă care mi-a dat bătăi de cap: cea în care eu văd un șobolan/ șoarece, mă crizez și sar în brațele soțului meu. un lucru pot spune clar: scena asta o voi juca admirabil de azi înainte. că de ce?
dorm eu ce dorm, cînd mă trezește din somn un zgomot ca un fîșîit. l-am mai auzit și în nopțile trecute, dar am spus că e mintea mea de vină. am deschis ochii și apoi i-am închis la loc, pentru că zgomotul încetase. după cîteva secunde, cînd am îndrăznit să expir aerul, deblocînd apneea involuntară, zgomotul s-a reluat. am zbierat: pleacă, m-am ridicat din pat, m-am precipitat spre întrerupător și atunci l-am văzut. era un șoarece… o frică nebună a pus stăpînire pe mine. am apucat să deschid ușa, implorîndu-l isteric să iasă de bună-voie. lucru care nu s-a întîmplat, așa că am înșfăcat o pereche de pantaloni și vesta și m-am năpustit afară. în șlapi.
am început să mă plimb disperată, dar agale. am fost întrebată de un tip care se clătina puțin unde mă duc. a vrut să mă însoțească. eu, nu. am plecat mai departe. am primit și alte propuneri. am constatat că e frig tare afară. că e o mulțime mai mult decît perstriță pe străzi.
și că sînt singură.
oameni beți, oameni dansînd, oameni pupîndu-se. nu fac parte din nicio categorie. nu mă integrez niciunde. nici măcar în camera în care m-am văzut integrată. nu, acolo e el. șoarecele. care sigur că nu-mi face nimic. și poate chiar se oferă ca antidot la singurătate. doar că mie mi-e infernal de frică de șoareci.
îmi vine să plîng în hohote, izbită din plin de un val de auto-compasiune: biata cristinicaaaa… înfrigurată și umblînd de bezmetică prin vamă… n-ar fi nicio problemă să plîng. abia atunci poate m-aș încadra în peisaj. m-aș duce la mal de mare să plîng.
blondi plîngîndă la mal de mare…
dar e atît de frig, încît știu că va trebui să-mi iau inima în dinți și să mă reîntorc. pentru a-mi lua cizmele și geaca de motor. astfel echipată, voi putea înfrunta noaptea. voi putea scrie la roman. voi putea vedea răsăritul.
și, mai ales, un lucru e sigur. scena cu pricina din piesa de teatru va fi impecabilă…
bumbule, prezența ta puternică și absența ta implacabilă constituie o combinație al naibii de greu de digerat…
ps. un șobolan, am văzut un șobolan!!!!