veche. vama veche.
îmbracă-te-n alb, prea frumoasă – n-o să spun mireasă, ca în cîntec, o să spun zînă… de ce zînă? pentru că așa mi s-a spus. că sînt frumoasă ca o zînă. și apoi, în semn de prețuire maximă, am primit și înfulecat (ca o zînă ce mă aflam) un hot dog conținînd doi hot dogi. bun. chiar bun.
așadar, îmbrăcată aflîndu-mă în alb, pornesc la perindări prin vamă. vama înseamnă back stage. cu muzică folk, cu melodii patriotice cîntate în picioare pe banca de lemn – ardealul, ardealul, ardealul ne cheamă, nădejdea e numai la voi. cu stat la coadă la toaletă, timp în care aud cea mai pornografică și ritmată melodie: arată-i c-o-iubești, arată-i pe nisip c-o-iubești… no comment. cu dansul gazelei (tipul de vreun metru 80 si vreo sută de kile, cu o burtă zdrăvănuță, care dansează însă cu niște scheme coregrafice teribil de amuzante, care au culminat cu vărsarea – spre domolire a focului interior – unui pahar de bere în propriu-i cap. alături de gazelă bate de mama focului ritmul cu o sticlă de platic în masă o brunetă cu o podoabă capilară a la tina turner.
vama înseamnă el comandante cu dolphy strigînd: bine, dolphyyyy și cu mistrețul cu colț de argint răsunînd pe plajă.
vama înseamnă răsăritul, care nu se vede din cauza norilor.
vama înseamnă zumzetul migrației de populații care nu se pot decide între stuf, goblin, expirat și se fîțîie de colo colo.
vama înseamnă lampionul zburător de ți l-am trimis, bumbule.
ps. și șoriceii, da da, ăia de mă înspăimîntă pe mine, sînt animale care mușcă. (mai ales atunci cînd vrei să îi mîngîi……) daaaa. cunosc personal o fată frumoasă cu părul roșu care a fost mușcată de un șoarece.
ce pot să spun: și cînd nu am dreptate, am dreptate.