drumul cel mai scurt la spital este și cel mai pitoresc: pe faleză. am descoperit acest lucru dis de dimineață, în timp ce mă avîntam spre pansat, căutînd să aduc ceva nou în viața mea: un alt traseu către aceeași destinație.
e frumoasă tare marea dimineața. e proaspătă. îți vine să sari în apă și să înoți pe dîra aripii aurii trasată de soare.
evident, starea de sănătate a genunchiului nu-mi permite să cedez tentației. iată-mă așadar îndreptîndu-mă spre spital, cu soarele în stînga mea, cu epitelinul (noua cremă cicatrizantă ce a luat locul betadinei) în sacoșica de plajă, cu rochița ce-mi dezvăluie tatuajul, cu un om strigînd după mine: cine te-a bătut, prințesă? (valurile, gîndurile și amintirile. soarele nu, că m-am retras cînd dădea să devină violent).
o minunată dimineață de marți…
cum mă simt? puțin îngenuncheată.
dar total neînfrîntă. 😉
Marea e cel mai bun pansament 🙂
cind voi pleca de aici, voi fi folosit pansamentul marii si la modul propriu: voi fi facut o baie. 😉