ținuta lejeră de fițe se schimbă cu una de seară, dar la fel de “de fițe”.
se atacă în forță, dar totuși cu greața necesară și nu sută la sută implicat, cluburile dinspre năvodari, cu nume se pare sonore și (re)cunoscute de frecventatorii acestei lumi: fratelli, le gaga, ego… cluburi cu intrare de 30 de lei, dat fiind faptul că nu e niciun eveniment. altfel, intrarea ar fi mult mai mult. cluburi unde un moJito e dăcît că 35 de lei, fratelli meu…
multe domnișoare acolo. trase la indigo. îmbrăcate în uniformă, cu haine cît mai sumare, cu picioare lungi și goale sau mai scurte și goale, cu păpuci cu toc, majoritatea avînd și un fel de ținte care se pare că sînt foarte la modă. țintuite pe altarul impresiilor, care va să zică…
fratelli e plin. se vede asta de la intrarea care este sub formă de tunel, cu două culoare: unul pentru oameni obișnuiți (cu și pentru fratelli) și altul pentru vip-uri. se achită intrarea, se primește brățara și se pătrunde în lumea de fum(uri). mulțimea este compactă, statică, poate chiar imobilă. ar fi de înțeles această imobilitatea, dacă lumea ar suferi de traumatisme serioase la genunchi, de exemplu. dar genunchii participanților la ultima seară din acest sezon de la fratelli par a fi foarte în regulă. înseamnă că altceva îi oprește să se miște și să fie vii. machiajul, plasticul, impresia, poza…
mamă, ce plictiseală în lumea asta. în ciuda toaletelor de seară, a ceasurilor de mii de euro, a silicoanelor…
personajul nostru amator de lumea de fițe nu surprinde nici măcar un zîmbet de-adevăratelea, nici măcar o picătură de autenticitate aici. toată lumea e ca la o imensă poză falsă, în care e esențial să dăm bine… și atît…
concluzia serii: ce ciudat e ca cineva să nu te placă pentru esența ta, dar să fie atras de fițele tale…
of, ce viață, fratelli meu…
ce viață de ga(r)ga(ră)…
