s-au terminat fițele, fratelli meu. gata cu scoicile în sos picant,
savurate în portul tomis la marina bay, gata cu supa de fructe de mare, cu deplasările în mașini de fițe. gata cu șezlongurile la cafe del mar și cu hemingway special. și cu moJito. gata cu le gaga.
e timpul pentru microbuzul care duce de la mangalia spre constanța, pentru doza de pepsi luată cu doi lei cincizeci de la chioșc și cu chiflele foarte bune și proaspete de la lidl. e timpul pentru ratc-ul din constanța și pentru împachetarea coletului denumit Blondi Wolf. ne pregătim de casă. cică a venit toamna.
așa cum vorbeam cu prietenii mei din pitești, știu ei care, evoluția mea a fost de un splendid crescendo: cazare la cort, cazare în mașină, cazare la căsuță (cu tot cu un suflețel minuscul…), cazare în cameră cu ușă mică și televizor, cazare în cameră mare cu aer condiționat, deplasări la fratelli și le gaga. cine exclusiviste în port. notați vă rog faptul că m-am ținut de cuvînt, da? 🙂
că nu mă pot întoarce pe motor acasă, nu-i un capăt de țară, Blondi Wolf fiind un fel de chack norris: și dacă nu mă întorc cu motorul, tot port vesta pe mine și mă trambalez prin mijloace de transport în comun cu tankbagul (e drept că purtat în spate, sub formă de rupsac).
în sufletul meu e vară, e soare și sînt zîmbete, asta cînd nu e iarnă și nu vin nebuni să facă schi.
am trăit dimineți frumoase, cu o fantastică mentă în moJito. 😉
am avut revelații, am înțeles care-i treaba cu abureala.
și te-am căutat, bumbule. te-am căutat în fiecare scoică și te-am găsit în fiecare fir de nisip și apoi te-am pierdut în fiecare val și te-am regăsit în fiecare rază de soare și iar te-am pierdut în bătăile de aripi ale pescărușilor.
ceea ce n-am însă cum să mai pierd niciodată este dragostea ta.
(încă) de la mare, salutări … criminale …
