dragă bumbu,
a fost o vreme cînd ți-am povestit cît de fain e pe route 66 și tu m-ai întrebat cît de greu se ia viza. iar unul din cele mai firești lucruri părea atunci să mergem amîndoi pe route 66.
între timp am început să învăț că viața nu e chiar cum vrem noi, e cum știe ea că trebuie să fie.
așa că bagajul e gata. lupii sînt pe omoplat, dragostea e în suflet, vesta va fi pe mine.
plec pe route 66, bumbule, pentru că eu îmi țin întotdeauna promisiunile.
și știu că ești mîndru de mine.
următoarea relatare va fi de la noi din california. 😉
Abia astept 🙂