america pe două roți de harley

gata. harely-ul sportster se așterne drumului (complement circumstanțial de loc în dativ). asfaltul americii este docil, doar că foarte fierbinte. totuși Blondi Wolf pleacă din las vegas, direcția utah. (asta după excursia din prima zi, pe drumul blue diamond, către red rocks canyon. văzut, plăcut, fugit – că venea căldura de la miezul zilei.)

se stabilește cartierul general la vreo 60 de mile de vegas, în orășelul overton. de acolo se execută plimbări extrem de matinale în moapa valley, pe un drum șerpuit, cu un asfalt impecabil, foarte puțin circulat.

se vizitează de asemenea valley of fire, un alt canion cu stîncile de un neverosimil roșu.

și cu niște nori pe cer asemenea oului pus să dreagă o ciorbă.

și cu Blondi care se agață de gîtul unei stînci, ca în bancul despre furnicile care vor să omoare elefantul.

drumurile sînt destul de scurte, ele desfășurîndu-se clar în intervalul 5, 6 dimineața – 10, 11 spre prînz. după care căldura lovește nemilos.

se admiră palmierii,

răsăritul,

pe fondul sonor (devenit familiar și chiar muzical) creat de harley. se și înfiripă de altfel o idilă între Blondi și harley.

dacă nu s-ar lua în considerare limitările de timp (plimbare de maxim 5 ore dimineața), de perimetru (aproximativ o sută de mile – după care se intră într-una din autostrăzile ultra-circulate care împînzesc america) și de confort termic (tinde să fie inexistent), s-ar putea considera – vorba americanului – an awesome ride.

dar să nu anticipăm.

(va urma)

ps. nu știți bancul despre furnicile care vor să omoare elefantul? 😉