vă aduceți aminte de jocul ăla din copilărie: sus-jos? dădeai cu zarul și mutai pionul pe cartonul de joc și, în funcție de ce scria în căsuța în care nimereai, mergeai cîteva căsuțe mai departe sau mai în spate sau o luai de la început?
sînt ca în jocul ăla sus-jos. e foarte rău, e rău, e suportabil, e bine, e chiar bine, e foarte …, e rău, e foarte rău, e suprotabil, e bine … și tot așa.
iar cînd nu mai e bine în mine, dau fuga în new york, iar cînd nu mai e bine în new york, dau o fugă în mine, să văd care-i treaba. nu. încă nu e stabilă. și atunci dau o fugă la oamenii mei de suflet. pe care îi întreb ce este în neregulă cu mine.
nimic nu e în nergeulă cu tine. noi sîntem aici. hai, cri zîmbet, că va fi bine. și rău, dacă e, e de fapt tot bine. pentru că totul e experiență. dacă începi să te cramponezi și să te încrîncenezi, atunci experiența se cramponează și ea. se încrîncenează. lasă viața în palmele deschise. las-o să curgă. nu așa spunea osho? fii ca apa. nu te împotrivi.
așteptările ne frustrează și ne limitează. relaxează-te, guuusfrabaaa, lasă alcooolul și margaritaaaa, lasă dorințele, voințele și planurile. inspiră, expiră. sau, cum se spune aici, în america: take it easy… breath in breath out… rest.. listen… find your place on the map where u are now and chart a course where u want to go/where u want to be… stay still and listen…
și nu uita să zîmbești. nu se știe cine se va îndrăgosti de zîmbetul tău 😉
