(fragment din roman)
ai fost la rockstadt. știu asta, bumbu, pentru că ai postat ceva cu ceaunul. eu am dat tîrcoale rockstadtului ca un cîine turbat. nu m-am putut convinge să intru acolo.
ce sa-ți spun, ce nu ți-am spus pînă acum?
ce să fac, ce n-am făcut pînă acum?
cum să te conving, cum nu te-am convins pînă acum?
așa că am dat roată o dată și-nc-o dată și-nc-o dată și apoi am mers acasă. acasă în propriul pat străin și prea mare și prea gol.
nu știu cum am adormit. poate cu gîndul că te voi suna mîine și mîine te voi auzi în sfîrșit.
e mîine. și te sun. și tu nu răspunzi. și nu te aud.
așa că se strică plimbarea cu ai mei. se strică tot. nu vreau decît să ajung acasă.
nu. nu pentru a mă calma, căci nici nu poate fi vorba de așa ceva. ci pentru a izbucni. pentru a lăsa neputința și durerea si frustrarea să urle ca un coiot.
ajung acasă. unde încep să mă învîrt. nu am timp, spațiu. am o energie nebună, ca un nor negru de lăcuste. care îmi răpesc orice limpezime. de ce nu mă vrei, bumbule? și dacă mă vrei, de ce nu ești aici? de ce ai fugit iar?
mă precipit spre frigider, unde găsesc o sticlă cu vin fiert de la crăciun. pe care îmi propun să o beau. toată. să uit. să te uit. să mă uit.
ceea ce încep să fac. în timp ce îți scriu un mail. urît. rău. disperat. te fac troacă de porci… nu reușesc să beau tot. nu reușesc să scriu tot.
dar trimit mailul și mă bag la somn. programat. dorm greu și trist și confuz.
peste două ore, cînd mă trezesc, citesc mailul de la tine: eu, în schimb, o să te iubesc întotdeauna!
…
