în peregrinările mele prin ny am tot văzut oameni care cărau saci. și mă întrebam ce ar putea să conțină acei saci. voi ce ziceți? (voi cei de acasă, nu cei de aici, de la noi, din america).

ei, bine, blondi a dezlegat misterul. sacii cu pricina conțin haine. care fie sînt în drum spre, fie vin de la laundery. sorry, spălătorie. da. da. spălătoriile alea pe care le vedeam noi prin filme. unde putea să fie un loc propice să se întîlnească el cu ea.

sînt multe imobile care nu au mașină de spălat, așa că oamenii depun hăinuțele murdare în săculeți și dau fuga la spălătorie.

eu nu am plecat azi cu sacul la plimbare. nu. eu am plecat doar cu poșetuța mea mică mititică. iar blondi turista a fost azi o turistă mai degrabă contemplativă. aflată într-o dispoziție melancolico-meditativă. să o punem pe seama unei meteo-sensibilități? da, de ce nu. azi, la ny au fost 77 de grade fahrenheit (noi aici așa măsurăm temperatura, așa că n-aș putea să vă precizez cîte erau în celsius). cu o umiditatea ridicată. de unde rezultă disconfort termic. am simțit acel disconfort. l-am simțit și am lăsat vizitarea de central park pentru zilele următoare.

am pornit în schimb spre century 21 să mai tîrguiesc una alta. în principiu ceva țoale. și o pereche de păpuci. a se citi cizme. a se citi de cowboy. am și găsit ce doream. cizme de cowboy cu cele mai trăznite culori. și erau și reduse. de la 899 de dolari la 655… așa că le-am lăsat reduse și colorate acolo, la magazin. și nici țoale nu am tîrguit. nu. niciuna. am zis eu că mai bine merg spre casă. așa, meteo-sensibilă fiind.

panică la metrou, lumea multă, obosită, neînsuflețită parcă. și m-a scăpat rîsul. poți să fii în ny și să fii nefericit. poți să ai tot mereu la dispoziție imaginea aceea de poveste cu zgîrie norii ca un imens orășel al copiilor. și să fii nefericit. poți să ai la dispoziție orice haină îți dorești. (paranteză: deși sînt extrem de multe haine în magazine și majoritatea oamenilor vîntură o plasă pe care e trecut un nume de designer/ magazin/ lanț de magazine, nu am văzut decît foarte puțini oameni bine îmbrăcați. de ce?) poți să ai la dispoziție orice mîncare îți dorești. și orice băutură. și să fii nefericit. nimic din afară nu îți garantează fericirea. ha.

așa că eu am zîmbit în metrou la ny, în timp ce mă uitam după șobolani (cică s-ar zbengui veseli printre linii) și apoi am schimbat vreo 3 metrouri, pentru că nu găseam nicio hartă. (bine, am uitat complet de harta de metrou pe care o car cu sfințenie în poșetuță) am zîmbit și am privit cum toată lumea butonează aifonu, hai cu aifonu, neamule. n-ai aifon, nu exiști. și eu n-ai aifone. n-ai google maps, n-ai direcții, n-ai nimic. da’ exist, maică. exist vîrtos.

ny_17

ps. next pe lista de to do: să dea blondi o fugă pînă-n bronx și la grădina botanică. de control, așa. 🙂

pps. aseară am gustat cea mai bună băutură rea: dry martini… (de se face cu vodkă, suc de la măsline și măsline. și nu cu martini, cum ne-ar induce denumirea în eroare. trebuie să mai studiez puțină etimologie)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *