cum se descoperă ny.
varianta 2.
pe bicicletă.
da. da. nu, nu pe bike, adică motocicletă, ci pe bicicletă, adică motocicleta aia primitivă de are două roți și două pedale în care te opintești grațios.
deci ce face Blondi Wolf, o mare motociclistă în viață: se cocoață pe bike city (bicicleta orașului) în ny. dacă mai știe să meargă? mai știe cît de cît. bine, șaua e ba prea sus, ba prea jos. ghidoanele sînt mult prea mobile. bicicleta e de-a dreptul avansată, pentru că are schimbător de viteze pe maneta unde ar fi accelerația la motor. dar e frumoooos. frumoooos tare. și greu. și cu adrenalină. mai ales dacă nu știi regulile de circulație. sau le știi, dar nu te impacientezi prea mult din pricina lor. mai precis: treci pe trecere de pietoni, dacă îți este la îndemînă. treci pe roșu, dacă îți este la îndemînă. te strecori ca o gazelă în traficul blocat din ny. sau nu chiar ca o gazelă. pentru că i se cam face puțin frică. nu știe dacă are loc să treacă printre două mașini. nu-și dă seama dacă flexibilitatea ghidonului nu e cumva un truc. așa că se trezește oprind brusc bicicleta și sărind cu ambele picioare pe asfalt, pentru o analiză mai atentă a situației. ceea ce e bine, pentru că se dovedește a fi un om rațional, în toată nebunia-i caracteristică. ceea ce nu prea e bine, dat fiind locul unde a decis să facă analiza: în mijlocul străzii. mamă, unde ești, bate-mă de vrei, da vino să mă iei. și totuși lumea e simpatică la ny. sau poate pletele-i blonde și surîsul de tută îi determină să aștepte să analizeze Blondi, să se decidă să urce din nou în șaua de la bicicletă și apoi să pornească la drum. unde? spre manhattan, desigur. unde să cînte din răsputeri: i wanna ride my bicycle, i wanna ride my bicycle.
bine, acuma se face și o mică escală la un stand de city bike-uri. pentru că nu era ea de vină pentru mișcare în slow motion a bicicletei. nu. dăcît că avea pană cauciucul din față și desigur că ea habar n-avea.
cum e manhattanul de pe bicicletă? frumooooos.
salutări de pe două roți. la fel, dar total altfel. 🙂