cum se descopera america.
pe motor.
de data asta nu mai e un harley. nu. e un cb500f, adica o surioara mai mica a hornetului care sta cuminte la garaj, asteptind vara viitoare. motocicleta cb-ul este neagra, nou nouta (editie 2014), e drept, mai slabuta decit hornetul (50 de cai). dar este fisneata, foarte usoara, foarte manevrabila. cu ea te poti strecura abil printre masini, poti ajunge spre exemplu la ocean. poti baga mina putin mai tare in acceleratie si se poate ridica o secunda pe o roata. apoi se aseaza din nou cuminte pe asfalt.
america de la inaltimea celor doua roti se prezinta vioaie, in continua miscare. nu conteaza ca uneori miscarea poate sa fie lenta, pentru ca tocmai ce se prinde ora de virf pe centura brooklynului si masinile se misca super lenes, pentru ca sint prea multe, iar Blondi Wolf decid sa nu forteze nota mergind pe linia alba ce delimiteaza benzile. are timp. nu se grabeste. mai executa din cind in cind un vals lent in saua motocicletei, determinind-o sa croseteze vreo doua masini si apoi sta din nou cuminte, cu viziera ridicata si cu privirea atintita la sosea, dar captind cu vedera periferica si podurile care se inalta maiestuoase.
nu conteaza ca Blondi Wolf rateaza iesirea catre queens si se trezeste la intrarea in tunelul care duce catre manhattan. asta este. o tura cu motorul si prin manhattan.
nu conteaza ca ora e tirzie si nu permite o tura de mare amploare.
nu conteaza ca motorul va fi predat miine, desi abia ce s-a incalzit. si el. si conducatoarea moto.
nu conteaza nimic. cu exceptia faptului ca traficul se mai decongestioneaza si urmeaza ritmul de rumba, prin care admite ca e pe cale sa se indragosteasca de america. motorul il iubeste de mult. este o dragoste matura deja, implinita, coapta. totul e muzica, ritm, miscare de solduri, unduire in ritmul celor 50 de cai.
america promite (de) pe motor.
