locului cu pricina i se spune the uncommons. acolo sînt două încăperi cu 10 măsuțe mici. care se pot uni la nevoie. peretele din stînga este acoperit cu jocuri.
e lăsată doar o porțiune mică liberă, cît să ai acces în cea de a doua încăpere.
ce fac oamenii acolo? ei, bine, oamenii se joc… 😛 aleg ei unul din cele – cu siguranță mult peste o sută de jocuri de acolo – se așează la masă și pornesc a se juca.
ceea ce a executat și subsemnata. care a avut de construit trenuri, care să lege diverse orașe din europa. a jucat cu piesele galbene. s-a concentrat cum știe dumneaei mai bine atunci cînd vine vorba de jocuri (adică deloc). a greșit alegerea de trasee, unind puncte de pe harta care nu aveau nicio legătură cu ce era în cărțile ei, a pus gări acolo unde nu era necesar, a tras două cărți din pachet, cînd una de pe masă i-ar fi fost suficientă, a savurat machiato-ul și s-a distrat de minune. la sfîrșit a ieșit pe ultimul loc. dar cineva trebuie să iasă întotdeauna și pe ultimul loc.
doamnelor și domnilor, Blondi la the uncommons.