considerînd Blondi că există pericolul de a deveni expertă în mersul cu metroul prin new york (deja se simte atît de confortabil, încît azi s-a urcat în 7-le care era expres și nu în cel local, așa că a văzut din goana expresului stația la care trebuia să coboare, a ajuns la prima oprire, vreo 20 de străzi mai departe și apoi a luat un 7 local înapoi), a spus că este momentul pentru o nouă provocare: buss-ul.
și nu doar mersul propriu zis, ci și urmărirea de buss pe busstime.mta.info. unde vezi cum se deplasează vehiculele cu pricina și știi astfel cînd este timpul optim să cobori din casă, pentru a te urca direct în buss, fără să-l mai aștepți.
așa că se uită Blondi de zor la cele 4 b 24 care patrulează pe traseu. și observă cum unul dintre ele se apropie vertiginos de stație, așa că se pregătește să coboare. aruncînd o ultimă privire pe laptop, constată că bussul cu pricina a dispărut pur și simplu de pe site. așa, ca-ntr-un inopinat triunghi al bermudelor. drept pentru care își dă jos rucsăcelul și căciulița și decide să dea o reîmprospătare la pagina cu pricina. poate apare vreo modificare. apare. nu a dispărut doar bussul pe care îl ochise ca fiind aproape de stație, ci a mai dispărut încă unul. acum sînt pe traseu doar două.
mai așteaptă cîteva minute și se decide apoi să coboare. coboară la timp pentru a vedea stopurile acelui b24 care tocmai ce a plecat din stație.
se reîntoarce în casă. deschide din nou pagina. și vede că sînt din nou 4 vehicule țanțose pe traseu. iar unul va ajunge în stație în aproximativ 10 minute.
rucsăcel, căciuliță, privirea de verificare – da, bussul vine, coborîrea din casă, ajungerea în stație, facerea cu mîna la buss să oprească și apoi călătoria. jumătatea din ea, doar Blondi și șoferul. ca într-un imens taxi…
că a așteptat b62-ul apoi încă 20 de minute, nu se pune. deja Blondi începe să (se) știe și cu bussul prin new york.
