atunci cind oamenii mor, ei termina un anume modul (cel numit aceasta viata pe acest pamint). si trebuie sa treaca la urmatorul.
doar ca acel modul se preda intr-o alta scoala, intr-un alt loc. si ei nu au cum sa mai ramina aici.
e ca si cum noi, cei care am terminat de (zeci) de ani buni clasa 1, am merge din nou acolo, tot pe post de scolari. ce sa cautam in clasa 1? nu ne mai potrivim din niciun punct de vedere. si chiar daca am fi acceptati, cum am putea sa rezistam sa ni se predea alfabetul, cita vreme noi putem citi biblioteci intregi?
cind vom termina si noi acest modul, vom trece la urmatorul.
netrecuti la urmatorul, nu scapa nici unul. 🙂 totul e doar o chestiune de timp.
that s it…
Asa cum delicat o spui tu, ar trebui sa asteptam cu nerabdare, emotie si bucurie modulul urmator… mai avem de invatat intr-ale bucuriei de a pasi…
Cu dragoste… nespusa:)))
“mai avem de invatat intr-ale bucuriei de-a pasi”…
de unde le are cri cu scrisul. 😉
q.e.d.