cum nu m-am mai stresat deloc de crăciun

nu știu dacă e vorba neapărat de sarmale. de cozonaci, de brad, de cadouri, de tiffany, de diamante sau de bradul din rokefeller.

ori de cel din brașov. 🙂

cred că e vorba mai degrabă de calitatea timpului petrecut și de ce putem simți în noi înșine.

sărbătorile sînt grele. pentru că pun o presiune mare pe oameni. trebuie să luăm cadouri, trebuie să facem schimb de mesaje, trebuie să bem vinuri bune, trebuie să ne înfruptăm cu bunătăți și, cel mai greu, trebuie să ne simțim liniștiți, fericiți, împăcați. ceea ce clar nu e compatibil cu trebuie.

sărbătorile pot constitui un pretext admirabil pentru a coborî în noi înșine să vedem care-i treaba pe acolo. sau pentru a ne ascunde de noi înșine în nenumăratele sticle de vin de colecție. din anul 2009, care a fost un an de excepție. 😉

sărbătorile constituie perioada în care se accentuează lipsa.

ce am făcut eu: le-am luat pe dumnealor, sărbătorile, așa cum au venit, fără pretenții de la ele. iar ele au venit și apoi au trecut, ca toate lucrurile din viața asta. de fapt, important nu este ce se întîmplă, ci care e reacția noastră la ceea ce se întîmplă, ce descoperim noi în și despre noi înșine.

ps.

– Frumoaso, ce ți-a adus Moșul ?
– Nimica, nu mai sunt cu el.

🙂