Noi sîntem români

Acasă. Scurt pe doi.

Cum a fost călătoria? Am stat foarte prost cu răbdarea, mai ales în condițiile în care monitorul din fața mea nu funcționa. Am sunat să vină o stewardesă. N-a venit. Am mai sunat o dată. Tot n-a venit. În final, am abordat-o pe cea care ne împărțea băuturile. A zis că se rezolvă. După un sfert de oră tot nu se rezolvase nimic, așa că am luat atitudine și am pornit hotărîtă către partea din spate a aeronavei, unde am explicat clar că nu-mi funcționează monitorul. După vreun alt sfert de oră s-a rezolvat. După încă unul, am adormit, somn chinuit în scaunul avionului.

Cum a fost la aeroport? Cu lacrimi de bucurie, ca în filmele – evident – americane. Și cu povestea urmată de o replică genială a unuia dintre cei care au venit să mă întîmpine cu un trandafir galben. Povestea: la un moment dat, a venit o mamă pe care o aștepta și fetița ei, care fetiță i-a spus mamei că e atît de frumoasă. Desigur că proaspăt repatriata mamă a început să lăcrimeze din belșug. Replica genială: mă gîndesc să-mi iau concediu o zi și să vin să plîng de bucurie la terminalul sosiri al aeroportului.

Cum e? Am praf mult pe mobilă… Și în cuier sînt hainele de vară. Iar lîngă tankbagul din mijlocul sufrageriei, am pus blugii și geaca de motor din State.

Cum sînt? Zombie. Fusul orar se amuză pe seama nervilor mei. Aseară mă așez în pat la ora 00.00, adorm instantaneu. Mă trezesc la ora 2. Și de acolo începe calvarul. Încerc să adorm. 2. 30. Fără succes. 3.00. Mă uit pe net. 4.00. Aprind lumina. 4.15. Mă pornesc să lecturez. 4.20. Lecturez. 5.42. Închid lumina. 5.43. Încerc să dorm. Mă doare capul rău. 6.00. Nu-i bai. că mai stau pînă la 7 și mă duc la Lidl să cumpăr cîte ceva. 6.30. Iau un nureofen din bucătărie și niște semințe de floarea soarelui și mă pregătesc să termin cartea. 7.30. Semințele nu sînt bune. Mă uit pe termenul de garanție. Normal că nu sînt bune. Nu au expirat decît acum 6 luni. Le arunc, închid cartea, lumina și mă pregătesc să mă mai zvîrcolesc un sfert de oră și apoi să mă ridic din pat. 7.46. Adorm… Exact la ora la care adormeam în general în America.

Noroc cu prietena mea bună de azi noapte care mi-a ținut de urît. Gărgărița…

Știu, sînt datoare cu episodul despre Statuia Libertății și despre cum e de fapt (în) America, după cele 4 luni petrecute acolo. Nu voi rămîne mult timp datoare. 😉