Peter Luger Steak House

Savurînd eu acum un brunch de excepție (trei migdale + două smochine + un fresh de grapefruit), gîndul mi-a zburat involuntar la steakul absolut amazing (dar de-adevăratelea incredibil) savurat la restaurantul Peter Luger Steak House din Williamsburg, unde am avut plăcerea să fiu invitată la masă, cu puțin timp înainte de a pleca din America.

Restaurantul cu pricina este deschis și funcțional din 1887. Ei, peste 2 ani face doar 130 de ani – o bagatelă, 130 de ani…

Restaurantul în sine este absolut generos ca și spațiu, iar amenajarea este una destul de rustică, păstrîndu-se astfel un anume aer de epocă. Mesele sînt din lemn și nu au fețe de masă. Dintr-un motiv care îți devine evident, atunci cînd comanzi steakul, care-ți este adus la masă într-o farfurie specială, capabilă să reziste la temperatura de 700 de grade. Dacă steakul pentru doi se dorește a fi făcut o parte în sînge și cealaltă parte mediu, nu este nicio problemă, pentru că el este adus la masă în sînge și, pe farfuria încinsă, o bucată din steak se face mediu.

Ce gust are carnea? Știți cît de mult îmi plac mie mîncărurile ce fac dragoste cu papilele mele gustative. Ei, bine, steakul de la Petre Luger asta face. Dragoste nebună cu papilele gustative. Și nu doar ale mele. Carnea se topește ca o bucată de unt (scuze celor care au alergie la unt. Ps. în America se abordează cu maximă seriozitate alergiile, care la noi sînt încă privite drept … fițe) și îți umple cavitatea bucală de cele mai fine și mai persistente arome. Simți o desfătare nebună și te apleci cu grație să tai încă o bucățică de extaz culinar pur.

Mi-am terminat brunch-ul și am adăugat pe lista de to do data viitoare în New York, alături de lansarea romanului la Barnes and Nobles din Union Square și revizitarea Steak House-ului Peter Luger din Williamsburg.

Ps. Și n-am mai spus nimic de aperitivul bacon cu sosul casei, de burgerul și de desertul care au alcătuit o masă – cum am mai spus-o în debutul articolului – de-adevăratelea amazing…