Depresii, măgari și arcane majore

Aflîndu-mă eu așa, într-o cădere vertiginoasă în puțul cu apa mlăștinoasă a depresiei, încercam în disperare să mă agăț de ceva din exterior, să mă opresc cumva din cădere. Evident că, în astfel de momente, te gîndești că cei de lîngă tine ar trebui să te scoată de acolo. Iar dacă ei nu reușesc acest lucru, deprimarea ți se instalează și mai adînc: bine că eu sînt în halul ăsta și lumea face poante și vorbește despre fluctuația în raportul leu – liră sterlină…

Și atunci mi-am adus aminte de povestea cu măgarul care a căzut într-o fîntînă și care s-a pornit să ragă, de ți se rupea sufletul. Sunetele cu pricina au atras sătenii, care au constatat însă că fîntîna este mult prea netedă pe interior și, pur și simplu, nu au cum să scoată măgarul de acolo. Ca și cum ar fi simțit asta, măgarul s-a pornit să ragă și mai vîrtos, ceea ce i-a condus pe săteni la singura concluzie logică și anume să nu-l mai lase pe bietul animal să se chinuie atît de tare și să-i scurteze suferințele, aruncînd cu bulgări de pămînt în fîntînă. S-au pus oamenii pe treabă și, la scurt timp, răgetele au încetat, în schimb, au început să se audă alte zgomote. Curioși, oamenii s-au uitat după măgarul care ar fi trebuit să fie deja îngropat de pămînt și au văzut cu uimire maximă, cum el urca tacticos pe pămîntul aruncat de ei și astfel a reușit să se salveze.

Concluzia: dacă e să cazi, vei cădea. Nimic din afară nu te va salva de la cădere. Dacă ceri ajutor și el nu vine așa cum îl aștepți tu, asta nu înseamnă că nu vine. Dacă preferi să te lamentezi și să zici că lumea-i rea și viața-i grea, lumea și viața așa vor fi. Grele. Viața – chiar mortală. (Hmmm… Viața este oricum întotdeauna mortală…)

Dacă însă ai încredere, atunci răsare soarele. Întotdeauna.

Pentru astăzi, la secțiunea Astro-Tarot, arcana majoră XIX, Soarele. 🙂