Coadă la gondola din Poiană.
O doamnă la vreo 60 de ani, mai bondocuță, cu ochelari, cu schiurile ținute în brațe, cuminte, la coadă. La un moment dat, vrînd să înainteze odată cu toți ceilalți, alunecă și cade pe spate, cu schiurile și bețele peste ea. Se creează o mică buluceală, oamenii din jur grăbindu-se să o ridice. Femeia se poziționează din nou pe verticală și, agitată, se duce către un domn, aflat cu vreo două persoane mai în față.
– Costică, măi Costică, am căzut. N-ai văzut?
Costică, soțul doamnei, impasibil sub cască o întreabă:
– Cînd?
Doamna și mai agitată:
– Acum, Costică, acum. M-au ridicat oamenii de la coadă.
Costică și mai … impasibil:
– Da.
Și după cîteva momente:
– Păi hai și tu aici, lîngă mine. Și ai grijă…