Trezindu-mă eu dis de dimineață (ora 10.22, cînd a sunat telefonul), mi-am spus că este cazul să fac ceva cu viața mea. Drept pentru care am plecat la schi. Doar eu cu mine și pentru mine. De amorul artei.
Am ajuns în Poiană, am meditat la punctele pe care să le adaug pe cartelă, am achitat 100 ron pentru 30 de puncte și am purces către telegondolă și către vîrful Postăvaru. Ajung sus, mă cobor din gondolă și mă îndrept cu tupeu pe pîrtia Lupului.
Blondi pe pîrtiaLupului.
Ocazie cu care se poate vedea că Blondi stăpînește o tehnică de schi admirabilă, sublimă am putea zice, dar care lipsește cu desăvîrșire în aceste condiții: ninge, e adevărat, dar zăpada nu pare alcătuită neam din fulgi ușori și suavi, ci din hectolitri de apă. Drept pentru care este foarte grea. Mai mult de atît, sînt multe zone cu gheață și apoi dîmburi. Mai este și ceața și…
Mă descurc absolut lamentabil, facînd niște pluguri greoaie, de-mi vine să rîd să leșin la gîndul că cineva m-ar putea recunoaște pe pîrtie. Sînt ca o grațioasă balenă eșuată pe pîrtia Lupului. Cireașa de pe tort ar fi să mai și cad… Mă scobor agale pe pîrtie, ajung la cabana Postăvaru, mă bate gîndul să intru să beau o bere nefiltartă și apoi să plec acasă. Dar mă mustră conștiința, pentru că eu am venit la schi și că ce schi e ăsta. Așa că nu mă opresc la cabană, ci atac Drumul Roșu, pîrtie care e ceva mai bătătorită și unde parcă încep să îmi aduc aminte că am pus schiurile în picioare prima dată acum mai bine de 30 de ani și de atunci a trecut totusi ceva timp…
Așa că ajung cu bine jos. Iau următoarea gondolă, ajung în vîrf și mă împotmolesc în condițiile …remarcabile de pe Ruia, drept pentru care cotesc apoi tot către Drumul Roșu.
Am început să mă descurc. Hainele mi s-au udat fleașcă. Îmi simt mușchii coapselor dureroși. Nu-i ușor să faci cristiane (am mai evoluat puțin tehnic) cu kilograme bune de zăpadă pe schiuri. Dar încep să zîmbesc. Să mă scutur de ploaie. Aproape ca în cîntecul de munte: cînd te scuturi de zăpadă, nu știi cît ești de frumoasă… Cum să nu știu? Păi uite ce selfie mi-am tras.
Ps. În final am consumat toate punctele, plus o ciorbiță de văcuță la cabană.
Mi-e foamee 🙂
Hai la o ciorba de vacuta. 😉
Am sa vin la vara 🙂
Nu-i rau nici la vara. 🙂 Desi vara eu spun ca e de preferat la mare.