Am schimbat B24 cu 5-ul, plimbarea de pe podul Williamsburg cu cea pe Dealul Melcilor. Manhattanul cu Republicii, unde se aprind lampioane. Cartela de metrou cu biletele de Ratbv. Felia de pizza de lîngă Union Square cu plăcinta cu carne de pe Țepeș. Paharul de Lambrusco cu vinul de casă pe care l-am primit cadou. Oamenii care butonează aifoane cu cei care butonează Samsung. Aparent am schimbat totul.
De-adevăratelea, de esență, nu s-a schimbat nimic, pentru că numitorul comun al tuturor elementelor enumerate mai sus (de dincolo și dincoace de ocean) rămîne același: eu. Speranțele mele, gîndurile mele, temerile mele, nedumeririle mele, bucuria mea, zimbetul și lacirmile mele. Toate au rămas intacte și eu le plimb. Sau ele mă plimbă pe mine…
Din orașul cu lampioane, vă salut.
frumoase lampioanele, împrăștie lumina și zboară spre cerul cu stele purtate doar de o pala de căldură 🙂
Erau si ceva nori, nu doar stele. In nori a si disparut cel pe care l-am urmarit mult timp cu privirea.