Dacă vreau să mai șochez oamenii din cînd în cînd, îi întreb fie cînd au fost fericiți ultima oară, fie care e sensul vieții. Și atunci lumea se uită altfel la mine, iar mie îmi vine în minte fragmentul din Bucuria Vieții, cînd Van Gogh își lua șevaletul și pornea în fiecare dimineață să caute pe cîmp locul pentru cea mai inspirată/ expresivă pictură. Iar oamenii din sat se întrebau ce e cu acest nebun, de ce nu merge să muncească pămîntul, ca tot omul, pentru că uite ce zdravăn (cel puțin fizic) este…
Revenind la oile noastre. Care să fie sensul vieții? Să ne găsim sufletul pereche. Să facem 2 copii frumoși (ca mama lor și deștepți ca tatăl lor). Să avem un loc de muncă foarte bun. Să cîștigăm bani. De preferință mulți. Cît mai mulți. Să călătorim. Să vedem lumea…
Cred că sensul vieții este să ne cunoaștem pe noi înșine, să fim foarte atenți pe cine numim. Eu, vorba lui Sorescu. De-ia e singurătatea o haină super incomodă de purtat. Pentru că ne lasă cu noi înșine și noi nu știm cine sîntem și ce să facem cu noi. Cum să ne tratăm. Cu cheseaua de dulceață? 🙂 Și atunci stabilim o listă cu o mie de treburi de făcut, sîntem eficienți, prolifici chiar, ne inter-conectăm uman… Cîtă vreme sîntem încă tinerei și fîșneți, putem fugi de noi. La bătrînețe devine din ce în ce mai greu. Ușor este probabil doar atunci cînd am folosit ocaziile vieții și pentru a ne cunoaștem pe noi înșine. Cînd știm deja pe cine numim eu…
Ps. Cînd ați fost fericiți ultima oară?
Pps. Care e sensul vieții?
Pentru azi la secțiunea AstroTarot: sensul vieții sînt eu. (Lenormand – Gilded Reverie – Doamna și Cheia)
Eu cred ca sensul vieții nu e doar un singur lucru, nu cred ca e doar autocunoaștere sau sa faci 2 sau mai multi copii :), eu cred ca e un amalgam de sentimente, lupte, lacrimi, bucurii, singurătate, comunicarea cu ceilalți, vise, prin care trebuie sa trecem, trebuie sa ne construim în fiecare zi cu ceva :). am început cu pps. Sa nu uitam fericirea, ultima oara am fost fericit când când cineva la mine la lucru a spus ca trebuie sa ne pese de ceea ce facem 🙂
Adi, de ce ai fost fericit atunci?
Pentru ca la mine la lucru la marea majoritate nu le pasa de consecintele actiunilor/inactiunilor lor si multa lume sufera, si a aparut deodata un general manager care a spus ca trebuie sa ne pese 🙂
🙂