Viața (ca) o cartelă de schi cu ore

Azi m-am aflat pentru prima dată în posesia unei cartele de schi cu ore. Faci cîte ture poți într-o oră. Cîte te țin genunchii. Sau nervii. Sau mintea, care va începe să calculeze înnebunită cît de repede va trebui să mergi și pe unde, așa încît să poți face cît mai multe ture și să fii cît mai eficient. Cred că vom deceda de atîta eficiență.

Așadar, m-am suit în gondolă, mi-am încheiat de acolo clăparii, mi-am pus mănușile, mi-am coborît ochelarii de pe cască pe ochi.

Gondola mergea agale în ritmul ei, munții cei frumoși stăteau agale în peisajul lor, soarele se juca agale de-a v-ați ascunselea… Doar eu eram cea super-eficientă.

Dă-te jos din gondolă și calculează tura cea mai scurtă să ajungi jos în timp util. Sulinar. La muncă. Nu te opri. Lasă schiurile să alunece pe zăpadă. Fă Cristiane. Ignoră genunchii. Sînt puternici. Vezi să nu cazi pe gheață. Cantează puternic. Ai scăpat de o trîntă grandioasă. Adu bețele în față, nu le uita în spatele tău, pe pîrtie. Mai repede, mai repede, că doar nu ești la distracție/ relaxare. Ești la muncă. Trebuie să fii eficientă. Doamne, apără-ne. Și dă-ne un dram de liniște.

Dau o oră de pe cartelă pentru o picătură de liniște.

Am ajuns jos. În cîteva minute. Nu știu exact cîte, pentru că nu am timp să mă uit și să calculez. Trebuie să iau următoarea gondolă. Time is ticking away…

…

Cel mai mult mi-a plăcut ultima tură. Din cea de a două oră, vă rog frumos. Că doar nu m-am jucat. Am fost EFICIENTĂ la maxim… Ultima tură s-a petrecut pe la 4 și ceva, cînd deja gondolele nu mai mergeau, oameni nu mai erau pe pîrtie. Eu nu mai aveam de ce să fiu eficientă. Orele de pe cartelă se epuizaseră. Așa că am coborît agale, cantînd, jucîndu-mă de-a v-ați ascunselea cu soarele, admirînd pîrtia, mulțumind genunchilor că m-au ținut…

Așa ne trăim și viața. Agitîndu-ne, calculînd cele mai profitabile rute, cele mai eficiente, obosindu-ne corpul și epuizîndu-ne mintea… Sărmani nebuni eficienți ce sîntem…