Merg la Poștă. Oficiul 6 de pe Răcădău. Cu recipisa. Pentru a lua o recomandată de la ANAF.

Intru în spațiul mic al oficiului poștal. La cele două ghișee, două cozi care dădeau să se împletească în mijlocul încăperii. Hmmm. Mă așez la coada a mai mare, pentru că văd recipise asemănătoare cu a mea în mîinile celor de acolo. Și stau. 5 minute. 10.

Se ridică de la acest ghișeu cupoane de pensie. Se achită facturi. O doamnă își uită telefonul. Vine precipitată să și-l ia. Odată mi-am uitat  pălăria aici, spune ea, și nu am mai găsit-o. Bine că acum l-am găsit.

15 minute. Încep să mă impacientez. Nu sînt singura. Lumea de la coadă se agită. De fapt, lumea de la cozi se agită. Vine un domn care țîșănește spre ghișeu, întrebînd dacă s-a dat drumul la program. Tipa de la ghișeu e amabilă, îi spune că da și că nu are sens să mai stea la coadă. Să vină în față și îl va servi imediat.

20 de minute. Excelent. Domnul rămas în față vrea o rovinietă. Ceea ce se dovedește un proces anevoios, de vreo 10 minute. Între timp, o doamnă îmbrăcată într-un palton alb spune să a terminat cu coada cealaltă și avea rînd și aici. Și vreo doar 2 timbre. Așa că trece în față. Lîngă domnul cu rovinieta. Eu încep să mă învîrt ca un titirez. Se aud deja vorbe: așa ne trebuie. De-ia sîntem unde sîntem. Nu mi-e prea clar ce ne trebuie așa și nici care e acea de-ia, motivul pentru care sîntem unde sîntem. Dar nervozitatea e contagioasă și mă gîndesc să arunc recipisa. Dar cum să faci așa ceva? Cu ANAF-ul nu te joci, nu?

Au trecut 35 de minute. Domnul și-a luat rovinieta pe un an. Doamna cu palton alb și-a luat timbrele. Mai am un singur domn în față, cred că îl cheamă Vasile și are copiii în Canada. Și le trimite o scrisoare. Normal. Nu prioripost. 3 lei și 10 bani.

Oare și în Canada se stă la fel de mult la coadă la poștă?

Oare de ce se stă atîta la coadă la poștă la noi?

Oare de ce avem sechelele cu statul la coadă și ne enervăm de nu se poate?

După 37 de minute – am omis să vă spun că am prins și schimbul de tură – părăsesc oficiul poștal cu plicul cu negru ANAF în mînă. Partea cea mai amuzantă este că eu achitasem deja sumele menționate în plic…

Posta_Romana

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *