Poate pentru că mîine vin la tine.
Poate pentru că aerul e deja de primăvară, aer numai bun de scos motoarele și de plecat hai hui prin viață.
Poate pentru că încă îmi doresc la nebunie să te văd…
Dau să scot schiurile din portbagaj, drept pentru care ridic portbagajul și apoi mă întorc brusc cu fața la șosea. Știu că nu am cum să te văd, Bumbule, dar te văd totuși țanțoș pe Goldwing, aud cum pornești muzica – obligatoriu Mila doi de lîngă trei – te văd cum te pregătești să iei curba și îți ghicesc zîmbetul sub cască. Te văd atît de real, încît îmi vine să dau fuga la tine și să te iau în brațe.
Dar nu fac asta și stau cu mîna pe haionul ridicat și cu privirea pierdută… Țintă la tine…
*
Azi noapte m-am ridicat brusc din pat, plîngînd în hohote, acuzîndu-te, certîndu-te, iubindu-te. Întrebîndu-te ce să fac…
Dau drumul la radio să-ți ascult răspunsul.
Melodia Time to say good bye…
Știi ce, Bumbule, lasă-mă să-ți răspund și eu. Și tot cu o melodie: dacă eu te iubesc, n-ai să mori niciodată…
