În filmul Nosso Lar, medicul Andre Luiz moare și ajunge pentru o perioadă scurtă de timp în Umbral. Unde i se spune că ar fi sinucigaș, ceea ce îl derutează foarte tare, pentru că el fusese un tip extrem de de dedicat muncii și nu-i trecuse niciodată prin cap ideea de a se sinucide. Așa, la modul clasic, aș adăuga eu.
Există sufletul, de esență nemuritoare și trupul, care este pieritor. Sufletul e ca un șofer, iar corpul este mașina condusă de șofer. Durata de viață și performanțele mașinii țin de modul în care este ea condusă și îngrijită. I se schimbă filtrele, uleiul, plăcuțele de frînă, i se dă benzină de cea mai bună calitate, se circulă atent cu ea, este dusă la spălat etc etc. Sau e băgată prin toate gropile, ambalată haotic, hurducată, condusă fără cea mai mică răspundere și în final distrusă…
La fel e și cu corpul nostru. Dacă îl agresăm constant cu alcool, droguri, tutun, dacă ne îndopăm cu junk, dacă nu îi acordăm odihna necesară, dacă tragem de el fără milă, dacă ne batem joc de el, atunci sîntem – bine, nu niște sin-ucigași, ci niște trup-ucigași. Și, de fapt, trup-ucigași fiind, sîntem implicit și sin-ucigași, pentru că aici, pe pămînt, șoferul nu poate exista decît strict împreună cu mașinuța lui…
Ps. Considerațiuni (de tipul Soare în Fecioară) între tura de administrare antibiotice și cea de administrare remedii naturiste (freshuri, ceaiuri, mieri și supe) în lupta cu virușii…
