Perioadă de întrebări, de frămîntări, de cine sînt eu, ce caut eu în viața mea, etc, șamd, variațiuni pe tema.
Abordez problema la nivel de discurs cvasi-filosofic, cu o persoană mai în vîrstă și mult mai înțeleaptă ca mine, pe care o percep drept un mentor de-ai mei:
eu: sînt dependentă de oameni?
ea: nu.
eu: sînt dependentă de relații?
ea: nu.
eu: sînt dependentă de alcool?
ea: nu. Neapărat. 🙂
eu: atunci sînt perfect independentă?
ea: nu.
eu: ?!?
ea: ești dependentă de viață. Ești dependentă de senzații, de sentimente, de trăiri, de a le experimenta și apoi de a le expune. Se vede din cum te comporți și apoi din cum vorbești. Parcă s-ar termina în 5 minute tot și tu nu ai apucat să rostești tot ce aveai de rostit. Și arunci o avalanșă de cuvinte spre ceilalți… Mă gîndesc că și atunci cînd vei pleaca (și eu voi fi de mult plecată dincolo și mă voi uita la tine și mă voi distra copios), tot te vei întoarce o secundă să mai zvîcnești din degete.
eu (după cîteva secunde de gîndire): nu doar să zvîcnesc din degete, ci și să spun de acolo, de pe catafalc: stați puțin, că mai am o senzație de trăit, de vorbit despre ea și apoi gata, pot să plec…
tot eu: Mai am o întrebare. Am nevoie oare de-adevăratelea de o aventură majoră, să zicem să plec să fac înconjurul lumii cu motorul?
ea: nu. Nu ai nevoie de aventură majoră. Ai nevoie de a trăi fiecare zi ca o aventură majoră.
Acum, că am aflat cîteva răspunsuri, m-am liniștit. Doar degetele îmi zvîcnesc puțin. :))) Și pulsul e de 97. Nimic grav. E de la – cum i-a spus doctorul popular – țăcăneală.
Pentru astăzi la rubrica de AstroTarot – arcana majoră 0, Nebunul.
