Casca. Mănușile. Cizmele Harley Davidson cu talpă portocalie. Impermeabile. Hornetul de o sută de cai, cu julitura de pe partea stîngă, dar altfel pus la punct minuțios. Mersul de biker, asemănător mersului legănat de cowboy sau de negri din Brooklyn, adică o deplasare cu un minim consum de energie. Asfaltul uscat.
Și … aroganțe… 🙂
Curbe, cele închise abordate cu prudență maximă, cele cu vizibilitate abordate cu plăcerea de a apleca motocicleta și de băga mîna în gaz. Vînt, care te face să te ghemuiești sub parbriz și să ai senzația că ești la sală, făcînd bicepși și tricepși, în încercarea de a ține motorul cît mai drept.
Musculițe, care îți intră în ochi, dacă ții cu tot dinadinsul să mergi și cu viziera ridicată. Bondari, care se lovesc ca ghiuleaua de viziera închisă. Popularitate mare. (Cei mai mulți dintre motocicliștii întîlniți pe stradă (te) salută :p).
Atenție, concentrare, drumuri. Drumurile noastre toate. Deocamdată de încălzire, așa, un Făgăraș, un Siriu, un Miercurea Ciuc.
Dar vine ea și o mare. Și nu numai.
Cum ar fi spus cineva: poftiți în vagoane și, pe Mila doi de lîngă trei, așterne-te drumului! (Complement de Loc în Dativ ;))
esti o supravietuitoare nemaipomenita!
Ne straduim, ne straduim. 🙂