“Lucrurile nu pot fi trăite decît din interior. Este nevoie să ne identificăm cu ele pentru a le lăsa apoi în urmă cu toate variantele și primejdiile lor.” (Maria Szepes – Leul Roșu)
“Acesta a fost un moment magic al existenței mele. Momentul de grație, de noțiunea căreia se leagă atîtea închipuiri omenești eronate. Unicul înțeles al grației este legea care transformă răul în leac, care face din punctul cel mai adînc al păcatului, al morții, al durerii un punct de pornire către iluminare. Omul nu poate economisi nici un singur pas care trebuie făcut, nu poate rămîne dator cu nici o singură datorie, nu poate lepăda de pe umeri nici o povară și nici chiar Dumnezeu nu poate face vreo înlesnire, căci prin excepțiile periculoase nu s-ar ajunge decît la crearea unei regiuni albe, neexplorate, pe harta sufletului omenesc, o breșă de rău augur, rămasă deschisă, prin care întunericul poate pătrunde din nou, oricînd.” (idem)
“A te teme de ceva este egal cu a deveni un magnet pentru obiectul fricii. În clipa încetării fricii, încetează și atracția.” (idem)
“Compasiunea mă mai ținu o vreme alături de Corinna. Dar mai apoi, înțelegînd că suferința, panica, mizeria în care trăia nu sînt altceva decît chinurile facerii prin care ea se naște ca om, părăsind starea de jalnic demon lipsit de orice legătură cu lumile superioare: că astfel ea are șansa de a transforma suferința în lumină – mă eliberai și de această ultimă stagnare neroditoare. o părăsii cu sentimente calme, cu totul eliberate, căci atunci nu puteam face nimic altceva în interesul ei.” (ibidem)
Maria Szepes – Leul Roșu din colecția Romanul Inițiatic.
Lecturile subsemnatei din miez de noapte, care se prelungesc pînă la ore mici.
Cu siguranță am mai citit această carte. Cu aceeași siguranță m-a speriat la prima lectură, drept pentru care am vrut să o uit, ceea ce mi-a reușit într-o proporție foarte mare. Dar n-am uitat în întregime. Știam că Hans Burgner va deveni criminal… Am recitit-o așadar și nu am mai resimțit aceeași frică. Nu pot spune nici că am resimțit un confort total. Livresc și/ sau sufletesc. Tot aduce cu Lazarev și cu primele lui cărți despre karma care îți umplu sufletul de o angoasă nebună. Plus că eu rămîn fanul declarat al lui Osho.
Cu toate acestea, e o lectură pe care acum am înțeles-o mult mai bine. Și care provoacă și incită. Plus că s-ar putea să nu fie doar … literatură… 🙂
