Eficiență, compot și flori de cireș

Eficiență. Un termen care ne subjugă viețile. Care nu ne lasă deloc să admirăm o floare de măr, pentru că nu e nimic productiv aici (din punctul nostru de vedere) și nu sîntem nici eficienți.

Acum vreo două seri mă trezesc că trebuie să fac un compot. Bebiță, super activ în scăunelul lui. Eu, super activă în bucătărie, în ciuda motto-ului adptat de subsemnata: din cocoș nu faci găină, nici din Blondi gospodină. Dar, îmi zic, să fiu eficientă. Numai că bebiță nu e deloc de aceeași părere și orice desprindere a mea de dumnealui se soldează cu chiote ascuțite ca la indienii lui Winnetou. Eu, energică și dornică de afirmare în bucătărie, mai vorbesc cu el, mai trag cu ochiul la merele selectate pentru compot. Lui bebiță i se rupe pur și simplu de frenezia maică-sii, de dorința ei de a fi eficientă, de a nu pierde timpul. Și atunci am zis, dă-l încolo de compot. Aș putea să ignor copilul cîtă vreme îl fac, dar de ce? Cum de ce? Să fiu eficientă. Așa că mi-am pus un pahar cu apă, m-am destins și m-am dus lîngă bebiță.

Pe aceeași linie a lipsei de eficiență am admirat împreună cu el diferența dintre florile de măr și cele de vișin. Și am stabilit că cele de vișin sînt mai faine.

Aseară am împins lipsa de eficiență la apogeu, pentru că bebiță dormea și chiar că aș fi putut face ceva, dar nu am făcut nimic, l-am privit cum doarme și m-am gîndit că nu l-am văzut niciodată cum arată trezindu-se din somn, fără să intervin prompt și … eficient făcînd șșșș, ca să adoarmă la loc și să fie și el, la rîndul lui, eficient. Ei, bine, l-am privit cum se trezește, cum se face ghemotoc și apoi se întinde ca o pisică, l-am luat în brațe și i-am spus: bună dimineața, soare. Deși era noapte și se vedea doar o lună frumoasă.

Din jurnalul lui bebiță: e simpatică maică-mea asta care se agită prin casă ca o cloșcă. Dar tinde să nu vadă plasa, ci doar ochiurile ei. N-ați înțeles? Vede gaura de la covrig, nu și covrigul. Așa că a trebuit să îi arăt florile de măr și cum doarme și se trezește un bebiță. Ea n-ar fi văzut asta fără mine, pierdută în oala ei de compot…