Cu Bebiță nu te poți grăbi. Doar dacă vrea el. Adică dacă vrea el să te grăbești. Spre exemplu, dacă nu-i convine ritmul pe care i-l imprimi căruciorului și începe să urle din străfundul plămînilor, atunci ești mai mult decît de acord să alegi alt ritm și o iei la goană cu căruciorul. Și plînsul încetează.
Dar dacă el nu vrea să te grăbești, atunci nu te poți grăbi. Nu poți fi eficient, nu poți stabili întîlniri la oră exactă. N-ai cum. Pentru că Bebiță s-ar putea, ca tocmai atunci cînd zici că sînteți gata de plecare, să vrea să mănînce 30 de ml de lapte și încă 30 și încă 30 (deși tocmai ce mîncase o jumătate de oră la sîn) și după ce a mîncat, a dat aerul afară, te-ai asigurat că nu mai vrea să mănînce și răsufli ușurată că poți ieși pe ușă cu el, verifici Pampersul și bine faci, pentru că da, trebuie să-l schimbi. Așa că îl dezbraci, îl schimbi și apoi îl îmbraci la loc.
Deci nu te poți grăbi.
Punct.
Din jurnalul lui Bebiță: oamenii ăștia mari au o problemă cu timpul. N-au răbdare cu el. Mămica mea face progrese mari, agale, în goana celor … 8 roți: