Bebiță era odată atît de mic, încît, după ce stăteam cîteva ore cu el, îl întrebam pe tatăl lui de ce are capul așa de mare.
*
Tatăl lui Bebiță, cu el în brațe, după o oră jumătate de concert bebițan, cu accentul pe trompete:
– Băiete, să știi că la 18 ani nu-ți mai iau mașină.
În aceeași seară, lucrurile fiind mult mai calme, întreb:
– Acum îi mai iei mașină?
– Nu știu, mă mai gîndesc.
*
Bebiță are niște părinți foarte organizați: dacă se trezește noaptea pînă la ora 5 jumătate, îi dă tata de mîncare. Dacă se trezește după 5 jumătate, e tura mamei.
Bebiță se trezește la 5 și un sfert. Replica tatălui:
– Nu puteai să mai dormi și tu un sfert de oră, să îți dea maică-ta de mîncare?
*
Tatăl lui Bebiță pe vremea cînd acesta era încă la purtător și ne duelam verbal pe tema a avea sau nu televizor în casă. Tatăl fiind pro, eu contra.
El: eu tot nu înțeleg de ce nu vrei să avem televizor în casă.
Eu, tacticoasă: îmi strică zenul meu și al casei.
El, după 5 minute: și acum, la cît de enervat sînt, nu crezi că s-a stricat zenul casei?
N-am cum să mai răspund, pentru că pufnesc în rîs.
El, după alte 5 minute: și vrei ca Bebiță să fugă de acasă în Carrefour să se uite acolo la televizoare, pentru că părinții lui trăiesc în secolul trecut?
*
Pentru că se pare că obiceiurile străvechi rezistă și se vine cu plocon, sîntem întrebați ce să ni se aducă. Răspunsul invariabil al tatălui: un televizor Samsung, 4k, cu diagonala de minim 124 de cm.
*
Din jurnalul lui Bebiță: nu doar mama e foarte haioasă. La fel e și tata.
