Acele momente cînd mergem noaptea în camera lui Bebiță și ne minunăm de păpușica cea mică ce doarme ușor bosumflată în pătuț.
Acele momente cînd simțim mirosul lui Bebiță, un amestec de gel de duș de bebe, cu ușoare urme de salivă, plus miros de lapte, plus cîteva broboane de sudoare.
Acele momente cînd Bebiță rîde din tot sufletul, îi rîd ochii, îi rîde gura, îi rîd obrajii, parcă îi rîd și mînuțele și piciorușele dolofane.
Acele momente cînd abia așteptăm să se trezească, pentru a-i spune: Bună dimineața, soare și a-l lua în brațe.
Acele momente cînd ne doarme în brațe și avem cea mai dulce greutate cu putință.
*
Dacă pentru cei care nu au copii, momentele de mai sus sînt … dulcegării, pentru părinți, ele sînt acele momente care te fac (vorba cîntecului): să urli tare, sînt fericiiiiiit!
*
Din jurnalul lui Bebiță: se vede că mămica mea a scris mai demult poezii. 😛