Dimineața pe răcoare, stăm călare pe motoare.
Dimineață, ora 8 și un pic. Ceva căldură, mon cher, dar nu din-aia mare. Excelent pentru o aroganță. 😛
Echipat, urcat pe motor și la drum. Brașov, Tărlungeni, Luncă, Sfîntu Gheorghe, Malnaș, Tușnad, aproape Miercurea Ciuc. Și retur.
Soarele de dimineață, aerul proaspăt, mirosul de grîu copt, de vestă de piele, de kurtos kalacs mai ales cu scorțișoară, de pădure de foioase și conifere. Munții dimprejur, șoseaua asfaltată impecabil, zîmbetul meu larg sub cască. Încep să-mi cînt de una singură: hai să vedem un Tarantino. Mă ridic țanțoșă în șa și îmi vine să strig precum cei de pe Titanic, doar puțin adaptat: I am the queen of the world.
Singura problemă a reginei este că se uită în bord și nu prea mai e benzină.
Îmi dau seama că nu știu vreo benzinărie prin partea asta. Mă gîndesc cum ar fi să rămîn în acea pană? Dar iată cum apare un Petrom salvator, alimentez și iar am gura pînă la urechi: Doamne, da’ ce fain este să te dai cu motorul.
La 10 și 20 fac cale întoarsă.
La 11.45 parchez motorul.
Pentru că … Bebiță. 🙂
Și exact ca în cazul lui: nu știi ce înseamnă un copil, pînă nu-l ai. Nu știi ce înseamnă să te dai cu motorul, pînă nu te dai. Punct. Dar și cînd te dai…
Din jurnalul lui Bebiță: mama mea e Blondi Wolf. Cum??? Nu știi cine e Blondi Wolf? Te iert, dacă te documentezi: http://cristinapodoreanu.ro/carte/ 🙂