Tocmai ce se desfășoară două procese în paralel.
Primul: ridicarea unui pachet conținînd niște tricouri comandate pe internet. O adevărată odisee cu telefoane peste telefoane, deplasări la oficiul poștal, găsire de pile la poștă, mailuri către site-ul cu pricina cum că produsele nu au venit, deși ele fuseseră achitate și nu era vorba chiar de doi lei etc, șamd.
Al doilea proces: prelungirea programului de somn nocturn al lui Bebiță, prin introducerea discretă a unei suzete în cavitatea lui bucală pe la ora 6-7 dimineață și apoi somn pînă la 8.45. Yeah, baby.
Lucrurile par a se limpezi în ceea ce privește primul proces, deoarece primesc o recipisă în poștă să mă prezint la oficiul vamal. Oficiul vamal? În fine, bine că au venit tricourile. Planific să merg la oficiul vamal.
Modificări radicale în cadrul celui de-al doilea proces: Bebiță se trezește la 5 dimineața, intervine suzeta, Bebiță o acceptă dar se trezește la 6, la 6 jumătate, la 7. Nu-i bine, nu-i bine deloc. Vine următoarea noapte. îmi spun că noaptea trecută a fost ceva mai specială și Bebiță al meu va dormi altfel. Așa se și întîmplă: se trezește la 23.30, 2.00, 3.00, 4.00, 5.30 aaaaaaaa. Ceea ce nu s-a mai întîmplat de cînd era el bebe foarte mic și, de fapt, nici atunci nu s-a întîmplat, pentru că atunci se trezea la 2, 3 ore și nu la fiecare oră. Și nu doar că se trezește, dar se zvîrcolește, dă din picioare, plînge, scîncește, pare să se liniștească și apoi o ia de la capăt. Noaptea e luuuungăăă. E bine că nu are febră, dar altfel agitație ca după ecsatsy. Luat în brațe, Bebiță ne privește cu ochi goi, ca și cum habar n-ar avea cine sîntem, dar probabil este și el chiaunit de cap după numeroasele reprize de trezire.
Vine dimineața, mă gîndesc la al doilea proces că pare puțin suspendat sine die, Bebiță își reia zîmbetul și eu mă pregătesc să dau o fugă pînă la vamă, încercînd să definitivez primul proces. Ajung pe Griviței, strada cu vama, găsesc loc de parcare, o iau la fugă să mă așez la coadă. Cînd colo, nicio coadă. Uite că îi surînd în sfîrșit astrele astrologului de serviciu. Iau pachetul, semnez, dau să plec, dar sînt îndrumată către un alt ghișeu. Unde sînt întrebată ce conține pachetul.
– Tricouri, răspund.
Pachetul este desfăcut. Sînt întrebat de valoarea lor. Spun valoarea. Surpriză. Din aia nașpa. Ce spune ofițerul vamal: la această valoare se plătesc taxe vamale, plus tva.
– Cum???? întreb eu indignată la culme. Și despre ce valoare este vorba?
Mi se comunică valoarea care nu e deloc mică. Văd negru în fața ochilor. Așadar, s-a plătit o căruță de bani pe niște tricouri, am stat după ele mult și bine, iar cînd au venit constat că mai am de achitat încă mult și bine. Decid să le trimit înapoi, dar mi se spune că voi plăti transportul și nu se știe dacă îmi voi recupera banii. Spun că am mai primit pachete din state și nu am plătit absolut nimic. Spun că site-ul de pe care am comandat era din UE, adică fără taxe și vamă.
La care vameșii, fericiți:
– Da, dar produsele comandate de dvs pe site-ul din UE,vin din America. De ce nu ne-ați sunat înainte să comandați de pe site, că vă spuneam că sînt taxe.
Trag aer în piept, da, cum de nu mi-a trecut prin cap să sun la oficiul vamal și să-i întreb ce și cum (pardon, am tot sunat la numerele de la vamă, e drept, pentru a vedea dacă va veni pachetul, dar nu mi-a răspuns nimeni). Decid să trec asta la pierderi, merg să scot bani (taxele nu se pot achita cu cardul), mă întorc, vorbesc la telefon, ca să nu se vadă că am început să plîng. Deși se vede. După ce plătesc și îmi înmînează chitanța și pachetul, vameșa le spune colegilor:
– Uitați, doamna plînge.
Doamna care plînge de-adevăratelea înșfacă pachetul și chitanța și iese pleoștită de la oficiul vamal. Cum era vorba ceea: și bătut și cu banii luați și cu capul spart.
Așadar, grijă mare la ce comandați pe site-uri. Eu le-am scris celor cu pricina și ei mi-au răspuns că au trimis pachetul ca și cadou, dar că sînt țări care cer taxe, să consult lista cu astfel de țări. Ha.Ha. Site-ul: prikid.eu.
Primul proces se încheie cu imaginea apoteotică a doamnei care plînge la biroul vamal din Brașov.
Al doilea proces este în derulare, Bebiță urmînd a se trezi la 8.30-9.00 cînd (și dacă) va binevoi dumnealui. Punct.
*
Din jurnalul lui Bebiță: mămica mea are un tricou chiar fain. Oare poate să-mi comande și mie unul? 😛
