Bebițanul, acest nou Figaro

Pe zi ce trece mă gîndesc tot mai mult la faptul că viitorul operei din Brașov pare asigurat: Bebiță este în vînă și exersează intens și zilnic plămîni (foarte zdraveni), laringe (nu dă semne de răgușeală) și corzi vocale (extrem de puternice mai ales pe acute). Eu însămi îl stimulez foarte tare uneori, atunci cînd îndrăznesc să îl dau jos din brațele mele, încercînd să îi pregătesc de mîncare, nu pentru altceva. Ei, bine, atunci exercițiile de canto clasic ating paroxismul. Vecinii se pare că sînt și ei mari iubitori de muzică probabil viitor clasică, deoarece încă n-a venit nimeni de la protecția copilului să vadă de ce exersează ca un adult un copil așa de mic. După cum spuneam, eu reușesc să îl ambiționez și să îl stimulez atît de puternic, încît mă ia durerea de cap de la atîta concentrare. Ieri am luat un nurofen express forte și apoi lecțiile de canto au continuat în tihnă. Paroxismul mai are are loc și atunci cînd doresc să îi schimb pampersul (nu mai digeră neam poziția pe spate pe măsuța de înfășat), să îl schimb de hainele pe care are tot meniul pregătit de mămica lui, viitoare mare bucătăreasă sau cînd, și atunci e atunci, pentru cîteva secunde, nu mai este centrul universului. Ferească domnul să vrei să ai o nevoie fiziologică. Nope. Bebiță va izbucni în cascade de vocalize și va fi așa de pătruns de forța lor că se va emoționa singur și va izbucni și în lacrimi amare.

Mantră: Sînt o mamă extraordinară, sînt o bucătăreasă extraordinară, sînt un om cu un sistem nervos extraordinar.

Acuma e adevărat că Bebiță a fost plecat la mare și acolo a zis că nu îi surîde așa că, pentru a ne convinge să nu avem un sejur prea lung, a răcit, a făcut alergie, a făcut un pic de otită, un pic de mai multă febră, s-a stricat la burtică. Și l-am adus val vîrtej acasă, mirosind a farmacie, de ți se făcea o milă, de mai să îl concurăm la statutul de solist la operă. Și am fost în infern și înapoi, printre panadoale, nurofene, otipaxuri, ketofuri, espumisane, smecte și cîte și mai cîte.

Așa că plînsul o fi de la săptămîna de boală, o fi de la alint, de la teama de separare, de la ascendentul în Pești combinat cu un Nod Sud tot acolo…

Deși sînt o mamă extraordinară, încă nu m-am prins.

*

Din jurnalul lui Bebiță: tu! Legănă-mă! Tu! Cîntă-mi! Tu! Gătește-mi! Tu! Fă-mi masaj pe burtică! Hai că am glumit. Nu vreți să vă cînt eu tuturor? Be-bi-ță, Be-bi-ță, Be-bi-ță, Be-bi-ță,/ Toți mă cheamă,/ Toți mă vor.