“- Ce culoare are mașina asta?
– Albă.
– Cum albă, domnule? Ia poftiți jos din mașină să vă uitați la ea. (…)”
Extras din filmul pe care l-am văzut pe ecran mare: Două lozuri. Continuarea acestui dialog face toți banii, dar va trebui să o descoperiți singuri în sala de cinema. Descoperirea s-o faceți singuri și nu să fiți singuri în sala de cinema. Pentru că, din păcate, sala cu numărul 8 din Coressi Mall Brașov avea în această seară vreo 8 scaune ocupate la acest film. Care este unul românesc, foarte nou și bun. Cu personaje din viața de zi cu zi, cu mici drame din viața de zi cu zi, cu bani (scoși de) la ciorap (la modul cel mai propriu), cu tehnologie 4 G, cu munca în Italia, cu ghicitoare și cu Mihaela, fetița din bloc, pe care tatăl ei s-ar putea s-o bată cu curea, pentru că i-ar fi făcut de rîs. Cu paranoia tipic românească, dar și cu umor și, mai ales, cu prietenie. Un film cu poantă și cu miez, pe care vă invit să-l vizionați!
*
Din jurnalul lui Bebiță: au tulit-o ei, ca adolescenții și nu m-au luat la film. 🙁