“Te iubesc” spus la începutul unei relații are greutatea unui fulg. “Te iubesc” spus dupa ani și ani de conviețuit are greutatea unui munte.
Atunci cînd abia se înfiripă diverse ;), cînd senzațiile sînt noi nouțe și delicioase, cînd promisiunile pentru eternitate par să fie cel mai simplu dar și mai consistent lucru, “te iubesc” vine ca fiind cel mai firesc lucru și, aparent, cel mai ușor de realizat. De fapt, nici nu trebuie să faci nimic, ci doar să te minunezi și să admiți acest lucru.
S-a înfiripat, ne-am văzut/ ne-am plăcut/ ce rămîne de făcut (adaptînd puțin un cîntec de-ale Mădălinei Manole). De-acum începe greutatea, de-acum vin provocările. Măștile încep să cadă cu lejeritatea cu care, la început, cădeau hainele înainte de somn și ne trezim noi înșine, cu orgoliile, ambițile, fricile, singurătățile noastre, plus ale celuilalt. Și atunci încep pretențiile (tu să mă faci să mă simt bine!) și alte singurătăți, frici, ambiții, orgolii noi. Iar senzațiile proaspete de la început se tocesc treptat, treptat și promisiunile pentru eternitate devin din ce în ce mai efemere. Eventual, în cel mai bun caz, ne promitem nouă înșine că vom merge pas cu pas zi de zi înainte și că nu vom face ceea ce, la un moment dat, devine cel mai tentant lucru: să fugiiiim! Sau, pe varianta mai slow, să ne luăm jucăriile și să plecăm. (Mergînd încet, de ce să fugim? Nu, Moromete?)
Plus că găina vecinului este întodeauna mai grasă și mai aranjată și mai fără nervi și toane (de fapt, le are și ea pe acestea, doar că e încă la stadiul de: cu mască).
Și atunci mai spune tu “te iubesc”, atunci cînd îți vine să îl alergi cu polonicul prin bucătărie/ s-o alergi puțin cu mașina.
Și dacă mai apare și un Bebiță, atunci să te ții. Că, vorba unui prieten, fiind mamă și tată ești mai aproape de Dumnezeu, e foarte adevărat. Dar ești la fel de aproape și de camera de tortură, ca să nu spun de … cazane…
Și maxilarul pare deseori să ți se blocheze cînd e să rostești cele 2 cuvinte, ba, uneori, ele chiar dispar cumva misterios din vocabular.
Cît cîntărește acum “te iubesc”?
*
Din jurnalul lui Bebiță: 9 kile îmbrăcat! 😉 Și ia continuu în greutate.
Foarte adevarat!
Doini, cineva a sugerat “Te iubesc la litru.“ Ai idee cine? 🙂
parca :)))