Dumincă, 6 noiembrie 2016.
Îmbrăcăminte mai de toamnă-iarnă și, dacă e noiembrie e motor. 😉 O tură scurtă, dar intensă, într-un decor cu mult soare, cu și mai multe frunze, cu pădurile ruginii și cu crestele munților deja albe.
Sau, din alt unghi, cu asfaltul gri, cîmpul verde (habar n-am ce cultură era acolo, de arată așa primăvăratec), munții cu zăpadă și cerul senin ca ochii lui Bebiță (cu care seamănă perfect, doar că Bebiță nu are ochi albaștri :P).
Plimbarea e în general domoală, cu vîntul care aduce puțin nerv și mișcă frunzele la ora de balet.
Și parcă merge totuși și un pic de gaz, mai ales în curbele cu vizibilitate, motor înclinat, privirea la ieșirea din curbă și din nou lent, așa, ca de sfîrșit de sezon. Cele 3 ore de plimbare se scurg rapid, senzațiile însă rămîn. Motorul merge la nani peste iarnă și Blondi începe pregătirea pentru sezonul de schi.
(Trăiască Marte în Vărăstor care cere cu intransigență mișcare, libertate, adrenalină. Viață!) 🙂
Să ne revedem pe două roți în sezonul viitor!
Asfalt uscat și zăpadă pe pîrtii!