Bebiță nu mai are chef de morcovi fierți. Așa că părinții dumnealui achiziționează niște baby ciupercuțe delicioase, pe care le pun la fiert.
Masa de prînz cu Bebiță.
Și cu baby ciupercuțele.
Pe care i le tai mărunt și el le mestecă și apoi le înghite. Îi plac mult. N-apuc să tai eu suficient de repede, pe cît vrea el să mănînce. Așa că decid să le pun în mixero-blendăr, sau cum s-o numi aparatul de-l aveam în bucătărie și din care se obțin pireuri. Pun ciupercuțele pescuite cu lingura din oală în aparat. Ca să le fac pireu, probabil că trebuie să pun și ceva zeamă. Așa că torn cu generozitate zeamă, doar că, asamblînd aparatura cu pricina, am omis să atașez și robinetul, drept pentru care eu torn zeama pe sus si ea se scurge din aparat pe mobilă și de acolo pe parchet.
În final, în țipetele lui Bebiță căruia îi este foame, nu glumă, îmi trece prin cap să încetez a mai turna zeama și să pun oala pentru a o colecta pe cea care curge.
Bebiță țipă tare, eu atașez robinetul și apăs pe buton. Zgomotul pe care îl face aparatul este ca și cel de la aspirator, așa că Bebiță urlă ca din gură de șarpe, în timp ce eu îi răcnesc o melodie pe care mă și bîțîi, ca să îi distrag atenția. În aproximativ un minut, pireul de ciuperci e gata. Îl torn într-un castron și îl livrez de urgență guriței deschise larg. Mamă, Bebiță, ce guriță mare ai!
Doar că am omis să-i pun bavețica și el îmi dă cu mare precizie peste mîna mea cu lingurița, așa că ciupercuțele se împrăștie pe scaunul lui, pe tăvița din fața lui, pe hăinuța lui și pe șorțul pe care am avut prudența să-l port.
Bebiță face scandal dorind să ajungă singur la castron. Eu fac o concesie și îi torn o linguriță într-un căpăcel. În acest fel, în scurt timp, e plin de ciuperci pe față, pe ochi, și-a băgat puțin și în nas, iar hainele sînt decorate masiv cu piureul gri cenușiu hamster (că șobolan – e prea gri).
Masa cea liniștită de prînz ia sfîrșit. Eu îl înșfac pe Bebiță, îl duc să-l spăl și apoi să îi schimb toate hăinuțele.
*
Din jurnalul lui Bebiță: și eu sînt un mixero-blendăr, mestecînd mîncarea și apoi scoțînd-o sub formă de pastă și împrăștiind-o peste tot, cum a făcut mămica mea cu zeama de ciuperci…
