Un mod foarte puțin agreabil este să ai un coșmar cu o casă bîntuită și apoi să te trezești în strigătele vîrtoase ale lui Bebiță. Te dezmeticești destul de greu și apoi mergi, cu inima cît un purice dat fiind coșmarul proaspăt avut, în cameră la el.
*
Ua. Ua. Uaaa. Se aude în noapte. Sper să nu fie tura mea. Tatăl lui Bebiță își consultă ceasul și merge cu pas sprinten la el. Eu adorm la loc. Aud pașii apropiindu-se de dormitor și apoi uaaa, uaaa. Pașii se îndepărtează. Iar mai adorm puțin. Probabil vreo cîteva minute și apoi mă trezesc cu Bebiță glorios în brațele tatălui.
– Nu mai vrea să doarmă și pace.
– Și cît e ceasul? întreb eu.
-4.
La 4 dimineața îi explic lui Bebiță că se doarme, nu se întîmplă alte activități, sau, în sfîrșit, dacă el vrea altceva, să nu se aștepte la prea multă colaborare. Bebiță e ca ochiurile de la andrele: unul pe față, unul pe dos. Cînd e pe burtă, cînd e pe spate, cînd e capul într-o parte a patului, cînd în cealaltă. Încerc să adorm. Aud un foșnet în partea cealaltă de pat.
-Știi cît e ceasul?
-Da, 4 și 10.
-Nu, nu m-am uitat eu bine. E 6 jumate.
Ups, în acest caz, Bebiță, ai colaborarea noastră, așa că mă duc să îți fac laptele.
Pe care lapte îl bea ce îl bea, în timp ce își dă repetat cu capacul de la biberon în cap.
-Vezi ce face? întreb eu.
-Da, răspunde tatăl lui Bebiță. Îi este somn și își dă cu capacul în cap, să nu cumva să adoarmă. În acest fel se ține și treaz și se și pedepsește că îi este somn.
Gata. Nu mai vrea să bea lapte, dar vrea să își țină singur sticluța. Apoi o apropie de fața mea, timp în care, cu degețele grăsuțe, mulge tetina și picăturile de lapte îmi coboară cuminți pe față.
*
Deși îi este somn, Bebiță evident că nu doarme. Din cînd în cînd mai sloboade cîte un chiuit, așa, de control și își bagă mîna în gură. Durerile de dinți au început prin vară. Cu toate acestea, nimic. Ne gîndim că ne vom trezi într-o dimnineață și Bebiță va zîmbi pur și simplu cu toți dinții frumos aliniați în guriță.
*
Mai stăm vreun sfert de oră și apoi tatăl lui Bebiță îi spune acestuia:
-Bebiță, mergi în camera ta la somn!
-Uaaaa!
-Bine. Bebiță, mergi în camera ta și joacă-te cu jucăriile tale!
-Uaaaa!
Intervin și eu în dialogul masculilor din viața mea (unul care nu vrea să doarmă noaptea – cel mare și unul care nu vrea să doarmă ziua – cel mic):
-Dar dacă ar trebui să meargă la școală?
-Păi atunci ar fi total diferit, pentru că ar zice: tati, mami, treziți-vă că trebuie să ajung la școală. Și noi am răspunde: du-te în camera ta și dormi!
Din jurnalul lui Bebiță: eu și cînd dorm sînt treaz. 😛